Nu ii pretuim destul de mult...

Acum doua zile a murit mama celei mai bune prietene a mea...stateam si ma gandeam asa kt de imorali putem fi uneori si kt de mult inseamna parintii pentru noi...cat ii avem langa noi ii vedem ca pe niste tampiti care incearca sa ne umple capul cu conceptiile lor medievale,dak nu fac ce vrem noi ii judekm k fiind rai sau nedrepti sau prea exigenti,dar nu ne gandim nici macar o secunda ca fac asta doar pentru binele nostru...auzim chestiile astea,dar trec pur si simplu pe langa noi,ne gandim doar la faptul k sunt nedrepti,k nu se gandesc la ceea ce ne dorim,ci doar la ce isi doresc ei pentru noi,ne gandim k nu ne inteleg niciodata,tipam la ei,ii facem sa sufere,dar suntem intotdeauna egoisti si nu realizam qestiile astea...de multe ori ajungem sa ii vedem k pe niste dusmani,fugim de acasa si ajungem sa facem tot felul de prostii,ne sinucidem,stiu un caz in care o fata plecase de acasa pt k credea k tatal ei o iubeste mai mult pe sora ei si ajunsese prostituata,era intr-un hal groaznic,isi distrusese viata pur si simplu pentru o idee tampita care ii bantuise mintea atata de tare inkt reusise sa o faca sa isi distruga viata...ar trebui sa intelegem k tot ce fac fac pentru binele nostru si chiar dak nu ne arata ca ne iubesc atat de mult pe kt o fac chestia asta e tot pentru a ne proteja,nu vor sa ne rasfete prea tare pentru a nu ajunge sa facem lucruri gresite neascultandu-i,ca sunt in stare de orice pentru noi si k mai ales viata lor depinde in totalitate de noi pentru k din momentul in kre ne nastem ei inceteaza sa mai traiasca pentru ei si traiesc numai pentru noi,tot ce fac pentru noi fac...ar trebui sa pretuim fiekre moment alaturi de ei pentru k poate fi ultimul si sa ii acceptam asa cum sunt pentru ca datorita lor suntem si noi ceea ce suntem si sa nu trezim atunci knd va fii prea tarziu spunand unui mormant ce rau ne pare pt toate momentele in care i-am facut sa sufere...pt k desi se spune k niciodata nu e prea tarziu uneori chiar este mai ales atunci knd ajungi sa vorbesti cu un mormant...